Botezul (in greaca “baptizein”-a se cufunda) este prima taina sfanta din cele sapte care exista (taina sfantului botez, taina sfantului mir, taina sfintei impartasanii, taina spovedaniei, hirotoniei, nunta si taina sfantului maslu). Este poarta pe care se intra in viata de crestin.
Primul botez a fost cel al lui Ioan in raul Iordan. El si-a marturisit pacatele si s-a pocait pentru ele. A primit apoi numele de Ioan Botezatorul.
Iisus Hristos a fos botezat de Ioan Botezatorul, iar atunci cerurile s-au deschis si Duhul Sfant a coborat din cer sub forma unui porumbel alb. Tot Ioan a botezat si o parte a apostolilor.
Taina botezului are o dubla semnificatie: este o marturisire a credintei in Dumnezeu dar si o acceptare a suferintelor lui Iisus Hristos si o partasire cu acestea. In primele secole ale crestinismului oamenii se botezau numai in noaptea de Inviere.
Botezul se poate savarsi atunci cand omul se naste, in primele zile, sau atunci cand este adult. Este o diferenta semnificativa intre aceste doua tipuri.
La nastere, copilul nu are pacate savarsite de el insusi; insa se boteaza pentru a primi iertarea pacatului stramosesc. In acesta situatie, botezul este un ritual de initiere, impreuna cu alte doua taine. Dupa botez, se face mirungerea cu sfantul mir, iar apoi este dus in fata altarului pentru sfanta taina a impartasaniei. Astfel, copilul este pregatit sa intre in Biserica lui Dumnezeu si sa-si inceapa viata crestina.
Botezul adultilor presupune o marturisire a pacatelor si apoi cainta pentru ele. Astfel, omului ii sunt iertate pacatului si acesta este pregatit sa-l accepte pe Dumnezeu in suflet si sa inceapa o viata noua.
Partea fizica a botezului presupune scufundarea de trei ori a trupului in apa sfintita rostindu-se in acelasi timp cuvntele “Se boteazã robul lui Dumnezeu …. In numele Tatãlui, amin, si al Fiului, amin, si al Sfantului Duh, amin.; acum si pururea si in vecii vecilor, amin”.
Slujba de punere a numelui
Alegerea numelui celui nou-nascut cade in sarcina parintilor, care cu binecuvantarea preotului, hotarasc de comun acord care sfant sa-i poarte de grija de-a lungul vietii si pana la Judecata de Apoi cand va sta in fata lui Dumnezeu. În acest scop preotul este poftit acasã, la lehuzã, unde-i citeºte rugãciunea la naºtere, apoi rugãciunea punerii numelui pruncului ºi-n sfîrºit, sfinþeºte apa, din care gustã lehuza ºi cei din casã ºi se stropeºte casa, sau vine moaºa la preotul ca sã-i citeascã rugãciunile cuvenite.
Numele copilului este consfintit in clipa botezului, cand se scufunda in apa sfintita inainte, nefiind schimbat decat in caz de trecere la monahism.
Numele sunt date din calendarul crestin ortodox si se da un singur nume de sfant (apostol, mucenic sau cuvios).
Trebuie evitat sa se puna copilului un nume crestin ortodox si un nume necrestin. In acest caz, in biserica, i se va pomeni numai numele din calendar.
Traditia spune ca numele copilului trebuie pus in ziua a opta de la nastere, datina mostenita din Legea Veche.
Crestinii au pastrat-o pentru ca si Mantuitorul a fost taiat imprejur si i s-a pus numele de Iisus in a opta zi (Luca 2, 21).
Preotul vine la casa unde este nou-nascut si rosteste o rugaciune de punere a numelui. Pruncul este binecuvantat, facandu-i-se semnul crucii pe frunte, pe buze si pe piept: pe frunte pentru ganduri curate si luminarea mintii, pe buze pentru vorbe de duh crestinesti, si pe piept pentru ca inima sa-i fie ferita de poftele cele trupesti.
In ultima vreme aceasta rugaciune se punere a numelui se mai practica si in aceeasi zi cu botezul.
Oricum, in aceeasi zi cu botezul sau imendiat dupa nastere, rolul sau este acelasi: ca sfantul al carui nume il poarta sa se roage lui Dumnezeu pentru el sa-l fereasca de rele in toate zilele vietii sale.
Stiati ca
In unele zone ale tarii copiii au numele: bunicului/bunicii din partea tatalui(obicei intalnit si la greci), nasului sau nasei(sau macar un nume pus de acestia), sau a tatalui(daca era fata se folosea varianta feminina a numelui).
Cine poate fi nas?
Parintii copilului trebuie sa aleaga nasi vrednici, ca sa fie martori si chezasi destoinici, si mai tarziu sa dea pilda si indrumari frumoase finului sau finei lor.
De aceea, nasii trebuie sa fie oameni credinciosi, sa cunoasca si sa iubeasca sfanta noastra lege ortodoxa si sa aiba viata curata.
Caci altmintrele, ce chezasie vor da pentru pruncul ce se boteaza? Si cum vor da seama inaintea Dreptului Judecator pentru indatoririle ce au luat asupra lor?
Astfel de nasi trebuie sa caute parintii copilului nou nascut si sa nu aleaga numai pe cei mai cu stare si cu trecere.
Iar crestinul, daca nu este sub oprirea preotului, nu are voie sa se lepede de a fi nas la botez, atunci cand este poftit la aceasta.
Mai ales e pacat mare a se lepada atunci cand esti chemat sa botezi la un om sarac si neinsemnat.
Alegerea nasilor
Nasii de botez se alegeau de obicei din familie. In sat existau de obicei doua, trei familii care cununau si botezau tinerii si copiii din tot satul. De obicei nasii se mosteneau.
Nasii se schimbau doar in cazul in care copii botezati de acestia mureau, astfel pentru ceilalti copii care se nasteau se alegeau alti nasi deoarece se considera ca nasii vechi au ghinion sau nu au mana buna la copii.
Nasii se mai schimba in cazul in care unul dintre nasi moare. In acest caz ramane sa boteze celalat nas ramas in viata alaturi de o ruda sau un vecin apropiat care sa ia locul nasului decedat.
Nasii de cununie erau obligati sa boteze numai primul copil, iar pe ceilalati care se nasteau dupa ii botezau numai daca vroiau sau daca isi permiteau din punct de vedere financiar.
Cumetrii sunt nasii luati de cineva in cazul in care se renunta la nasii care au botezat primii copii.
Moasa nasa copilului se alegea moasa ca nasa in cazul in care copilul se nastea foarte slab, sau nu avea sanse prea mari de supravietuire, acesta era botezat de urgenta de catre moasa, astfel incat copilul sa nu moara nebotezat caci ajungea strigoi. Copiii care mor nebotezati ajung in iad, iar cei care apuca sa fie botezati devin ingeri. unde?
Nasul din drum poate fi oricine din familie, sau orice vecin care se nimereste in caz de urgenta, cand copilul este bolnav si trebuie botezat cat mai repede sau cand se supara nasul.
Indatoririle nasilor
Nasii au obligatia de a pregati copilul pentru botez. In cazul in care copilul murea, nasii se ocupau de inmormantare. Copiii bolnavi erau botezati chiar si la o saptamana. In mod normal botezul se facea la 6 saptamani. unde?
Moasa impreuna cu nasa duc copilul la botez. Se considera ca moasa il aduce pagan, iar nasa il scotea crestin.
Nasii aduc daruri la botez.Pe vremuri se aduceau lumanarile, un rand de haine, camasuta alba si fase. Nasii aveau obligatia sa cumpere lumina de botez, un metru de panza in care se infasa copilul la botez.
Baietilor, nasii le dadeau cate un colac in fiecare an de Craciun, pana se insurau, apoi tinerii le aduceau nasilor colaci. Fetelor li se dadea numai hainele de botez. Acum fetelor li se dau si cercei la botez.
Nasii platesc preotul. Nasii mai aduceau o bucata de panza de doi metri, un canceu de sticla cu un fir de busuioc pentru aghiazma, o bucata de fasa cu care se leaga copilul si o lumanare. Nasii aduc bautaura pentru masa de dupa botez. Astazi se dau si bani la botezul copiilor. Pe vremuri nasii mai dadeau si cate un animal de curte la botezul copilului: un purcel, un miel sau un vitel. Nasii mai fac cadouri copiilor si la sarbatorile mari. Nasii reprezinta parintii spirituali ai copiilor si ai tinerilor casatoriti. Ei ajuta parintii copiilor cu bani, se implica in educatia acestora, se intereseaza de sanatatea lor, de buna lor crestere. De asemenea ii ajuta cu sfaturi atat pe parinti cat si pe copii.
Dupa ce finul sau fina lor va creste, nasii sunt datori, impreuna cu parintii copilului, sa-l deprinda sa-si faca cruce, sa-l învete rugaciunile si sa-i dea mereu sfaturi si îndrumari bune, si anume: cum sa-si cinsteasca parintii, cum sa se poarte crestineste, cum sa îndeplineasca poruncile dumnezeiesti, cum sa iubeasca Biserica si Patria.
Stiati ca...
1. Copiii nasilor si cei ai finilor erau considerati frati, iar casatoria dintre acestia era interzisa.
2. Cei care traiesc fara cununie bisericeasca, cei îndepartati de la sf. Impartasanie, cu puterea arhiereului sau preotului, cei care nu împlinesc poruncile Bisericii, — nu pot fi chemati ca nasi la botez.
Petrecerea de dupa botez
Pe vremuri la petrecerea de dupa botez erau invitati doar nasii, rudele apropiate si cativa vecini. Botezul se facea duminica, iar petrecerea se facea seara.
Cand ajunge acasa, nou-nascutul este pus in pragul casei, iar nasa ii zice mamei inainte ca aceasta sa-l ia de jos: „Pagan mi l-ai dat, crestin ti l-am adus”.
Dupa aceea, oamenii puneau o masa nasilor si rudelor insa preparatele erau simple. De obicei se taia o gaina si se pregatea din ea tocana, supa cu taitei. De multe ori in familiile cele mai simple dupa botez tinerii parinti veneau acasa cu nasii si ii serveau cu placinte si cate o cana de vin.
Astazi la petrecerea de dupa botez se invita multe persoane, afara de nasi si de rude se invita si prieteni, se ajunge chiar si la 50 de familii invitate. Inainte nu se faceau invitatii la petrecerea de dupa botez, venea cine dorea si aduceau cu ei si mancare. Astfel femeile aduceau blidele cu mancare iar barbatii bautura. La petrecere se aduce si muzica. Astazi petrecerea de botez se face si cu dar. Fie se dau bani, fie se fac cadouri copilului.
Stiati ca...
In Transilvania, atunci cand se intoarcea nasa cu copilul acasa de la botez, daca era baiat era pus sa atinga o secure, o unealta agricola si un clopot ca sa fie bun bardas, bun lucrator la padure, bun agricultor si bun cantaret, iar daca era fata o lasau sa atinga un ac si o floare ca sa fie harnica si frumoasa. unde?
Daruri de botez
Dupa ce s-a nascut copilul, nu se vine cu daruri. De fapt, doar apropiatii vin sa vada copii, cu conditia ca femeile sa fie curate.
Ei aduc mancare deoarece lauza nu are voie sa gateasca timp de sase saptamani. In unele parti se mai obisnuieste sa se lase banuti pe pieptul copilului, ca sa aibe noroc; sau in scutecul sau ca sa aiba somn.
Dupa botez, adica dupa sase saptamani, se aduc daruri copilului, in general se dau hainute.
Nasii cumpara trusoul, costumase, paturica, daca este fata, se cumpara cercei etc. Pe langa daruri se obisnuieste sa se lase si bani.
In zonele rurale, se mai daruieste copilului si un vitel, un miel, o pasare etc.
Scalda dupa botez
A doua zi dupa botez se face “scalda copilului” sau “scoaterea din mir al copilului”. Acest obicei se face de catre moasa, nasa si mama impreuna cu mai multe femei: rude, vecine, prietene.
Aceasta baie este foarte importanta pentru copil, fiind plina de semnificatie. Apa trebuie sa fie neinceputa, scoasa la rasaritul soarelui. In apa se mai pun:
• flori-ca sa fie copilul frumos,
• bani-ca sa aiba,
• apa sfintita, ca sa fie copilul curat ca aceasta
• ou- ca sa fie sanatos si plin ca oul (care trebuie sa ramana intreg, mama copilului urmand sa-l puna in apa de baie din ziua urmatoare)
• pietre-ca sa fie puternic,
• seminte (grau, porumb, etc.)-ca sa fie norocos la cereale,
• par de vita, de cal
• lana-ca sa aiba parte de acestea
• busuioc-sa miroasa frumos,
• miere-sa fie dulce,
• lapte-ca sa fie proaspat,
• picatura din lumanarea de la botez
• potcoava gasita,
• inel-sa aibe parul cret,
• muguri de pomi.
• grau - sa fie cinstit,
• marar - sa fie placut ca mararul in bucate,
• menta si romanita - sa creasca usor si sa fie sanatos,
• floare de mac - ca sa doarma bine,
• seminte de canepa - ca sa creasca repede,
• pene - ca sa fie usor ca pana,
• bani si bijuterii - ca in viata, copilul sa aiba noroc si parte de avere.
Nasa mai pune bani si sub copaie. Dupa ce s-a scaldat copilul, apa se arunca inaintea soarelui sau la radacina unui copac roditor, peste flori, pe un loc curat sau intr-o apa curgatoare. Astfel copilul va fi curat toata viata.
Banii sunt luati de catre moasa sau sunt dati altor copii. Apoi se sta la masa, unde invitatele aduc ce vor si ce pot copilului; in special hainute pentru cel mic.
La sfarsit tatal o conduce pe nasa acasa si ii da un plocon. Se obisnuieste sa se dea o pasare, un vitel, un miel etc.
Ursitoarele
Dupa nastere, in traditia populara, fiecare copil isi primeste destinul de la ursioare. Ele sunt fiinte magice, surori cu ielele pe care nimeni nu le-a vazut si prea putini le-au auzit. Un lucru e sigur – ceea ce sortesc ele, intotdeauna se indeplineste.
Cat e tara de mare tot atat de multe povesti sunt. Parerile sunt impartite de la o zona la alta.
In Moldova unii oameni spun ca sunt trei ursitoare, altii sapte, altii noua sau doisprezece, in Transilvania s-ar auzi de trei, sapte, noua sau unsprezece ursitoare sau uratori, urzatori. Cei din Oltenia sunt mai precisi, ei cred ca sunt trei ursitoare sau zane, toate femei, una mica, alta mijlocie si una mare. Dar nimeni nu poate fi foarte sigur deoarece nu au fost vazute.
Ele vin noaptea, in camera copilului si a mamei sau la fereastra. Unii spun ca ar veni in prima zi, altii in a treia zi iar altii estimeaza ca in prima saptamana de la nastere.
Pentru a ursi de bine, se pune o masa bogata. In Moldova se pune paine, apa, faina, castron de pamant cu malai, grau, busuioc, zahar, sare, ulei, dulceata, mancare, creion, carte, bani. In Transilvania se pune apa, vin, rachiu, prajituri, seminte,ceapa, paine, colaci, bani, creion, carte etc.
Taierea motului
Obicei respectat din mosi stramosi, taierea motului se practica pe toate meleagurile tarii noastre, diferentele de la zona la zona fiind foarte mici.
Se practica la un an de la nasterea copilului in mod obisnuit, dar si la trei ani sau chiar la cinci, obligatoriu insa in an cu numar fara sot.
Motul se taie baietilor, iar la fete rareori, cum doresc parintii deoarece asta implica cel putin o masa de pranz, dupa cat de instarita este familia. In unele zone ale tarii deasupra capului fetitelor se rupe turta.
Se obisnuieste insa sa se dea o petrecere la care sunt invitati pe langa nasii copilului si rude si vecinii sau cei apropiati, intocmai ca la botez cu bucate alese cum sunt supa, fruptura, cozonacul.
In unele locuri se mai practica taiatul motului acasa la nas, caruia i se aduce asa-numitul „plocon”, un dar constand dintr-un vitel, o oaie sau pasari.
Nasul trebuie sa dea copilului cadou ori un animal ori bani sau ambele.
Copilul, imbracat in haine primite cadou de la nas, este pus pe o perna care se daruieste mai apoi de mama nasei ori pe o galeata cu apa pe care se pun trei colaci mari.
Ca sa nu se imbolnaveasca se zice ca cel mic trebuie legat la ochi ca sa nu vada cand i se taie motul.
De funda cu care este legat la ochi se prinde la capat un banut pentru noroc.
Se zice ca pana la taiatul motului nu se ia deloc din parul copilului care in acea zi este impletit cu funda albastra la baiat si rosie la fata.
Cu o foarfeca sau un briceag nasul taie motul si intreaba: „De ce ti-e motul, finule?” la care cei de fata raspund: „De noroc si sanatate si de o oaie cu lapte”.
Motul taiat se pastreaza ca amintire laolalta cu lumanarea de la botez si se arata copilului cand acesta implineste sapte ani dupa care se ingroapa la radacina unui pom fructifer. Unii parinti prefera sa pastreze motul taiat in forma de cruce pe un banut cu o picatura de ceara.
Sau se mai obisnuieste ca motul sa fie ingropat in ziua taierii motului intr-un lan de grau, ca parul celui mic sa fie bogat.
Un alt obicei la taierea motului este sa se puna diferite obiecte pe o tava in fata copilului, cum ar fi: carte, creion, paine, carbune, cosmetice, lana si pamant si este lasat sa aleaga de trei ori cate un obiect. Ce va alege arata la ce va avea noroc in viata.
Indiferent de zona si de varietatea obiceiurilor, esenta e aceeasi. Taierea motului este un prilej de bucurie si veselie pentru familia celui mic, pentru parintii spirituali ai copilului adica nasii si pentru toti cei apropiati acestora.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu