Botezul la crestini ortodocsi - semnificatii si traditii

Semnificatia botezului a ramas aceeasi din timpuri stravechi, iar in jurul crestinarii

 s-au creat o multime de traditii si obiceiuri.

Principala semnificatie a botezului este aceea de a spala pacatul stramosesc (comis de Adam si Eva). Prin botez se iarta pacatul stramosesc si se deschide o poarta de intrare in Biserica.

Dupa mirungere (ungerea cu Sf. Mir), candidatul la botez (catehumenul, cum se numea in vechime) nu mai este un fiul al trupului, ci un fiu al Imparatiei lui Dumnezeu. Botezul are doua parti importante. Partea de dezlegari sau exorcisme, pentru alungarea duhurilor necurate, se face in pridvorul bisericii de catre preot.

Dupa aceste lepadari, se intra in biserica si se incepe slujba propriu-zisa de botez. Se rosteste binecuvantarea, apoi Ectenia mare (un set de rugaciuni scurte, prin care preotul se roaga ca Duhul Sfant sa se coboare peste apa din cristelnita), rugaciunea de invocare a Duhului Sfant (preotul afunda de trei ori mana in apa care simbolizeaza apa Iordanului).

Se sfinteste apoi untdelemnul bucuriei, pe care, dupa botez, parintii il vor lua acasa si il pot folosi pentru ungere cand copilul are probleme de sanatate. Botezul propriu-zis, prin Intreita Scufundare, se face in numele Sfintei Treimi, prin formula: „Se boteaza robul/roaba lui Dumnezeu, in numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh“.

Dupa botez, nasul il primeste pe cel nou botezat intr-o panza alba, care simbolizeaza curatenia si puritatea Imparatiei lui Dumnezeu. Preotul binecuvanteaza apoi lumanarea, se face rugaciunea pentru ungerea cu Sfantul si Marele Mir si se face apoi mirungerea propriu-zisa – pecetea Sfantului Duh – pe frunte, ochi, nas, urechi, gura, piept, maini, picioare si spate (gest care simbolizeaza ca Dumnezeu este si unul al trupului si ca trebuie sa ne ingrijim si de trup – dar niciodata trupul sa nu fie mai presus decat sufletul.)

Botezul face parte dintre cele sapte taine, celelalte fiind: mirungerea, maslul, casatoria, impartasania, marturisirea (spovedania), hirotonia. Cele trei scufundari in apa se fac in numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh. Intregita Scufundare face un botez „valid“.

Dupa mirungere, preotul – impreuna cu nasul sau nasa, care tine lumanarea – face de trei ori inconjurul mesei pe care se afla Sfanta Evanghelie si langa care se afla cristelnita – ritualul simbolizeaza un joc al bucuriei. Se citeste apoi din Epistola catre romani a Sfantului Apostol Pavel (capitolul VI, versetele 3-11) si din Sfanta Evanghelie (Sfantul Apostol Matei, capitolul XXVIII, versetele 16-20).

Preotul citeste cu fata catre invitati, in fata lui fiind nasul/nasa, impreuna cu cel nou botezat. Este, practic, prima slujba a noului credincios. Urmeaza asa-numita rugaciune la spalarea pruncului: preotul ia fasa de botez, infasurata in busuioc, o uda si rosteste urmatoarele cuvinte: „Indreptatu-te-ai, luminatu-te-ai, sfintitu-te-ai, spalatu-te-ai, in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, acum si pururea si-n veci vecilor, Amin!“

Apoi, luandu-se un alt capat al fasei, preotul rosteste urmatoarele cuvinte: „Botezatu-te-ai, luminatu-te-ai, miruitu-te-ai, sfintitu-te-ai, spalatu-te-ai, in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, acum si pururea si-n vecii vecilor, Amin“. Urmeaza rugaciunea la tunderea parului – pruncul este tuns in numele Sfintei Treimi – un ritual care simbolizeaza intrarea trupeasca in randul Bisericii. Dupa tundere, se rosteste o alta rugaciune scurta pentru cel nou botezat, pentru nas si invitati.

Dupa mirungere, preotul citeste in fata nasului si a tuturor celor celor invitati la ceremonie din Sfantul Apostol Matei, capitolul XXVIII, versetele 16-20. Aceasta este, practic, prima slujba la care asista copilul care tocmai a intrat in randul credinciosilor.

Imediat dupa botez, urmeaza obligatoriu, impartasania si imbisericirea pruncului: baietii sunt inclinati in Sfantul Altar, iar fetele, la icoanele de la catapeteasma. Odata incheiat si acest ritual, pruncul poate primi toate celelalte Sfintele Taine ale Bisericii.

Traditii legate de botez 
Baia de a doua zi 
Baia de a doua zi sau luarea mirului nu are nicio semnificatie religioasa. 

Din punct de vedere bisericesc, copilul poate fi spalat imediat dupa ce a fost botezat. Ritualurile care tin de baita difera de la o zona la alta. In cadita copilului se pun bani, petale de flori, fulgi de gaina – pentru ca cel mic sa aiba la maturitate o gospodarie prospera, miere (sa fie dulce).

La tara, in cadita copiilor botezati se puneau elemente simbolizand in special bunastarea. Se mai pune busuioc (mai ales pentru fete, sa fie atragatoare), grau (sa fie cinstit), marar (sa fie placut), menta sau romanita (sa creasca usor si sa fie sanatos), maciulii de mac (sa aiba somnul linistit), seminte de canepa (sa creasca iute), pene (ca sa fie usor ca o pana), apa sfintita (sa fie curat toata viata). Conform traditiei, apa folosita la baita de luare a mirului se toarna la radacina unui pom fructifer – va creste copilul ca pomul respectiv.

Ursitoarele 
Se spune ca in prima saptamana din viata copilului – mai exact in noptile fara sot din prima lui saptamana de viata – vin ursitoarele. Credinta in ursitoare, mentionate in toate basmele populare romanesti, este si astazi foarte raspandita in satele romanesti, ea pastrandu-se inca de pe vremea romanilor.

Cele trei zane/ursitoare menesc soarta copilului, iar venirea lor este asteptata cu mare grija de catre parinti si moasa copilului. In Transilvania, moasa care a ajutat la nasterea copilului ii punea in camera, pe o panza alba, noua, un blid cu faina de grau cernuta, sare, o paine, un banut si un caier de lana.

Dupa trei zile si trei nopti, se constata daca au venit ursitoarele dupa urmele care apareau pe faina. In Banat, Moldova si Tara Romaneasca, la trei zile dupa nasterea copilului se intindea o masa mare pentru ursitoare: nu lipseau painea, o gaina, vinul si trei banuti.

Exista credinta ca cele trei ursitoare trebuie sa fie platite si invitate la masa, pentru a fi multumite si a urzi copilului o soarta buna. In Bucovina, moasa punea in camera copilului o lumina, care ardea toata noaptea. Se considera ca ursitoarele vor fi multumite ca au gasit drumul usor si vor avea numai lucruri bune de urat copilului.

• Conform uzantelor Bisericii Ortodoxe, nasul copilului trebuie sa fie crestin ortodox, sa aiba cunostinte de dogmatica, sa fie practicant, sa se spovedeasca si sa se impartaseasca inainte de botez.
• Din vechime, s-a pastrat traditia ca hainele de botez sa fie noi si de culoare alba, semnificatia lor fiind in stransa legatura cu textul Sfantului Botez. „Da-mi mie haina luminoasa, cel ce te imbraci cu lumina ca si cu o haina, mult milostive Hristoase, Dumnezeul nostru.“
• Botezul catolic se face tot in numele Sfintei Treimi, dar nu prin Intreita Scufundare, ci prin turnarea apei sfintite pe crestetul celui botezat. Mai tarziu, la varsta de sase-sapte ani, cei botezati catolic primesc asa-numita confirmare. Biserica Ortodoxa recunoaste botezul romano-catolic, si cea Romano-catolica, botezul ortodox.