Obiceiuri de nunta

Viata noastra este punctata de cateva evenimente importante la care au loc lucruri cu semnificatii si origini de mult uitate. Participarea la nunta nu inseamna doar simpla prezenta la ceremonie, ci si implicarea spirituala totala a lumilor din care provin cei doi miri. Nunta este un moment de bucurie indiferent de zona unde are loc.

Nunta se tinea in trecut timp de o saptamana, dupa care s-a redus la trei zile, la doua, pana la o masa festiva de doar cateva ore. In prezent, nunta este concentrata intr-o singura zi, de obicei sambata spre duminica, in care este inclusa si casatoria civila la primarie.

Acum, in timpul ceremoniei de nunta si a intregii festivitati s-au pastrat multe din vechile obiceiuri, traditii care isi au origini foarte indepartate, care s-au preluat de la o cultura la alta si care au suferit transformari de-a lungul miilor de ani. Oamenii inca mai sunt atenti la fiecare detaliu al obiceiurilor, de la petitul miresei, alegerea domnisorilor si a domnisoarelor de onoare, a invitatilor de nunta, pana la modul de asezare a nuntasilor, a degustarii mancarurilor, a udarii si a urarilor de bine viitorilor miri.

Petitul

Viitorul mire isi alegea cateva rude sau prieteni pentru a hotara ziua in care se mearga la casa miresei. Cu o zi inainte de acest eveniment, avea loc o mica cuvantare la intrarea casei, dupa care tatal mirelui si parintii miresei discutau aspectele viitoare. De multe ori petitul era doar o formalitate, hotararea de nunta fiind luata deja, care s-a pastrat pana in ziua de astazi.

Nasii

Acestea sunt persoane de buna credinta, care trebuie sa se ridice la asteptarile mirilor, care sa le dea sfaturi si sa ii ajute la nevoie. In ziua de astazi, este de preferat sa se aleaga nasi care sunt bine vazuti in comunitate si care pot contribui din punct de vedere material la nunta. Pentru a alege nasii cei mai potriviti trebuie privite foarte bine avantajele si dezavantajele, cat si gradul de apropiere dintre perechi. Nasii pot ramane singurul sprijin pe care ii au mirii dupa ce parintii lor imbatranesc.

Fedelesul

In seara de dinaintea nuntii se organizeaza o petrecere in casa miresei, la care sunt invitati prietenii ambilor miri. Se foloseste un brad in care se aseaza ornamente, brad ce va fi folosit a doua zi in cadrul traditiei de nunta.

Bradul

Ginerele impreuna cu cativa prieteni impodobesc doi brazi cu fructe si chifle, care sunt purtati la casa nasului, unde unul este legat in fata portii, apoi la casa miresii unde este legat cel de al doilea brad. Bradul este simbolul vigorii si al tineretii.

Traditia marturiilor

Traditia marturiilor dateaza dinainte de perioada romanilor, cand migdalele invelite in miere erau daruite tuturor oaspetilor prezenti la celebrarea casatoriei unui cuplu, ca simbol al aprecierii.
De-a lungul timpului, migdalele invelite in zahar au devenit alegerea preferata pentru un astfel de eveniment. Numerele impare sunt considerate norocoase, asa ca cele 5 migdale cu zahar sau cele 5 bomboane de ciocolata sunt utilizate in scopul de a transmite urari de sanatate, belsug, fericire, fertilitate si viata lunga. Ratiunea folosirii numerelor impare este aceea ca acestea nu poate fi separate sau divizate. Migdala folosita sau zaharul care o inveleste sugereaza dulceata vietii/casniciei, iar gustul amar al migdalei simbolizeaza partile mai putin placute din viata.
De la traditional la clasic, de la luxos la haios, dorinta noastra este de a oferi intotdeauna cadoul original pe care miresele si mirii il pot darui oaspetilor lor ca o prelungire a momentelor frumoase din ziua lor speciala, ziua nuntii lor, cat si recunostinta lor fata de invitatii de la nunta.

Aruncarea orezului si a florilor

Acest obicei se traduce prin dorinta nuntasilor ca mirii sa aiba o viata roditoare si împlinita împreuna. Orezul aruncat peste cei doi reprezinta speranta de fertilitate.

Florile de nunta si aruncarea buchetului

Florile reprezinta fertilitate, puritate, o viata noua si dragoste fara sfarsit.
Aruncarea buchetului îsi are originile în Anglia. Se credea ca mireasa poate transmite norocul sau si celorlalti nuntasi. Astfel, acestia încercau sa rupa bucati din rochia sau florile miresei. În încercarea de a scapa, aceasta îsi arunca buchetul în multime. Traditia spune ca femeia necasatorita, care reusea sa prinda buchetul, era cea care primea norocul miresei si urmatoarea care se marita.


Hora miresei

Nuneasca sau hora miresei reprezinta dansul care are loc in casa miresei. Cu aceasta ocazie, soacra mica imparte cadouri nasilor, socrilor sau rudelor apropiate.

Tortul de nunta

In Romania colacul este prezent in mai multe etape ale nuntii. In Oltenia mireasa este asezata pe doi colaci, alaiul este privit prin colac sau i se rupe un colac deasupra capului inainte de a pleca la biserica, iar dupa nunta mirii mananca din acelasi colac. Colacul de mireasa este rupt de nasa in Oltenie, Muntenia si Moldova sau de mireasa in Transilvania. Obiceiul ruperii colacului deasupra capului miresei a fost initat de locuitorii din zona imperiului roman, unde, la sfarsitul nuntii, se rupea o paine deasupra capului miresei, gest care simboliza dominatia barbatului asupra femeii, si se credea ca numarul firmiturilor ramase indica numarul copiilor pe care il va avea cuplul. Aceste firmituri se pastrau pentru a aduce noroc. In timp, painea a fost inlocuita cu prajituri si s-a introdus tortul de nunta prezent astazi, dar care nu se mai rupe, ci se taie.

Vesmintele de nunta

In timp ce la chinezi albul era purtat in perioadele de doliu, in Roma antica, Egipt aceasta culoare reprezenta bucuria si puritatea, iar in Grecia era purtata in cadrul festivitatilor. In urma cu aproximativ 2000 de ani a fost conceputa imbracamintea speciala pentru nunta. In perioada elenista miresele erau acoperite cu voaluri colorate, semn al supunerii si devotamentului fata de sot. De asemenea, prietenii si membrii familiei se imbracau la fel ca mirii pentru a deruta spiritele malefice.

Ceva vechi, ceva nou, ceva imprumutat si ceva albastru

In perioada victoriania, in Marea Britanie, a aparut obiceiul purtatii a unul lucru vechi, unul nou, unul imprumutat si a unei monezi de argint. Lucrul vechi semnifica continuitatea si legatura cu trecutul, ceva nou insemna optimismul si speranta viitorului, ceva imptrumutat este un obiect de la familia unui cuplu care urmeaza sa se casatoreasca, iar obiceiul monezii a disparut, ramanancd sintagma unui lucru albastru, simbolul modestiei, fidelitatii si dragostei.

Valul miresei

In Sparta, Grecia antica a fost introdus obiceiul utilizarii valului miresii, simbol al dominatiei masculine. Barbatii aveau o relatie nefiresc de puternica cu persoanele de acelasi sex datorita sistemului de antrenare in spirit militar. Femeile nu formau compania barbatilor, motiv pentru care ele prezentau interes din punct de vedere practice, pentru a duce mai departe generatia spartanilor. Ele erau tunse baieteste sau rase, apoi acoperite cu un val. Apoi, in societatea romana si in evul mediu mirele era singurul care putea ridica valul si reprezenta autoritatea sa. Mireasa nu avea nici un drept. In mai multe parti ale Globului, fata viitoarei mirese se acoperea pana la un moment avansat al ceremoniei, fie dupa nunta, pentru ca mirele sa nu se poata razgandii in cazul nuntilor aranjate.

In Romania, nasa este cea care scoate valul miresei si apoi ii leaga un batic pentru a simboliza trecerea de la statutul de fata la cel de nevasta. Voalul miresei se pune pe cap fetei necasatorite care a prins buchetul miresei.
Schimbul de inele
Cercul reprezinta simbolul iubirii, al pamantului, universului, al soarelui si al perfectiunii. Egiptenii credeau ca exista la degetul al treilea de la mana stanga o vena care duce direct catre inima. De aceea, in cadrul nuntii se foloseau inele din material textil care simbolizau unirea inimlor. Romanii au adoptat obiceiul si au transformat materialul textil in inele de fier. Mai tarziu, in evul mediu, englezii au inlocuit fierul cu aur.

Jartiera

In societatea antica evreiasca panglica albastra purtata de mireasa in ziua nuntii reprezenta fidelitatea. In Anglia, a aparut obiceiul aruncarii ciorapului miresei. Dupa ce mirii intrau in incaperea nuptiala, invitatii incercau sa fure ciorapii miresei. Acest obicei s-a transformat mai tarziu in scoaterea ciorapuliu de catre mire, pentru ca apoi sa apara scoaterea jartierei, o modalitate mai eleganta de practicare a obiceiului.

Furatul miresei

Bazat pe dictonul 'mirele nu trebuie sa aiba ochi decat pentru mireasa lui', nuntasii profita de neatentie si fura mireasa. Mirele este dator sa o caute si sa o rascumpere in cazul in care nu o gaseste. Traditia a luat diferite forme in diferite zone ale tarii. In unele locuri mireasa nu trebuie lasata jos, in altele, daca ea a fost furata pana la miezul noptii, nasul va fi cel care plateste. Alteori, mirele trebuie sa indeplineasca diverse sarcini haioase.
Buchetul miresei
Pentru a se proteja de fortele rele, miresele foloseau in trecut diferite plante, anumite ierburi ocortitoare ce erau prinse de imbracamintea miresei, din cap pana la picioare. Cu timpul, aceste plante au fost inlocuite cu flori si de aici s-a ajuns la buchetul de flori cunoscut astazi. S-a creat astfel o noua traditie, cea a aruncatului buchetului, prezent si la noi in tara. Mireasa se intoarce cu spatele la fetele necasatorite si arunca buchetul. Se spune ca cea care il va prinde ca fi urmatoarea care se va casatori sau se va casatori mai tarziu in acelasi an.

Darul de nunta

La nunta se ofera daruri in cadrul mai multor etape. Se ofera la ceremonia nasilor, socrilor, rudelor, dar si nuntasilor, care sunt rasplatiti si care nu pot refuza aceste cadouri.

Luna de miere

In antichitate barbatii o luau pe sus pe sotie si o tineau in casa timp de o luna de zile. Timp de un ciclu lunar el trebuia sa o impiedice sa fuga, iar daca reusea, casatoria era valida. Se obisnuia sa se bea un lichid fermentat cu continut de miere, care oferea putere barbatilor si care era linistitor pentru femei.